Calarie la Lunca Bradului

Am fost si la calarie!
Pot adauga linistit pe CV ca imi place si calaria la sporturile mele favorite.


Povestea e simpla:
Am mers impreuna cu grupul Alpin (Zota, Bogdanel, Silvana, Pasarila, & CO) la Lunca Bradului in Judetul mures la o pensiune cu herghelie. Eu am venit cu prietenul meu Mihaitza din liceu.
Acolo treaba simpla, cazare + demipensiune si pachet la pranz (pentru excursie) 65 lei, iar ora de calarie 35 de lei. Mesele mi-au placut si am rezistat fara probleme fara sa practicam "sportul national" (gratarul pentru cine nu stie).

Vineri dimineatza a fost proba mea. Dupa ce am mancat am inceput sa ne pregatim pentru "tura". A fost o senzatie ciudata cand am intrat in grajd si mi-am luat calul (mai precis iapa) . Aleator am nimerit pe Natasha, o iapa putin mai intalta ca mine, adica nu vedeam de sa in partea cealalta. Mi s-a parut imensa! "Oi putea eu sa controlez ditamai animalul?" mi-a trecut imediat prin minte, sigur mi-am spus ca sa ma mai linistesc, daca stiu pe 100 de cai, trebuie sa stiu si pe unul (motocicleta) ... cu curaj si putin efort m-am suit sus si aventura incepe.

Bine inteles noi ca incepatori am mers incet, la pas, vre-o 4-5 ore pe drum forestier cu un popas de 30 de minute intr-o poienita. La ducere am facut o pauza cand Mihaitza a trecut la "sfori", dar el s-a lamurit repede ca nu e de el. La intoarcere am parcurs toata distanta pe cal, fara nici o pauza (adica sa cobor). M-am dat jos exact ca in "western" (putin cracanat).
Senzatia pe cal mi-a placut. Simti pericolul destul de intens probabil si daotirta inaltimii la care stai. E fain sa simti ca poti controla ditamai calul, care are si el in minte tot felul de chestii ... vrea sa bea apa, sa manance, ba chiar calul meu vroia sa bata alti cai si chiar a lovit pe unul cu copitele din spate in cap.
Pe seara am jucat mima (eu am stat asa sa urmaresc), apoi ne-am culcat.

Sambata vremea nu a mai fost la fel de insorita, profesionistii calariei au plecat la o tura mai rapida si noi (incepatorii si non calaretii) am ramas sa vizitam Borsec, Bilbor si alte puncte de interes regionale.
Seara, iar mima, dar am intrat si eu in joc, iar duminica DRUMUL spre casa.

A fost o tura foarte reusita. Astept acum propunerea lui Mihaitza pentru urmatoarea!


Au fost niste probleme cu semnalul si bisnismany nu s-au simtit foarte confortabil. cel mai bun operator in zona este Cosmote :

pozele aici ... :

---

Cremenea - un sat pierdut din Oltenia

Am ajuns dupa 5 ani pe la Cremenea, satul unde am copilarit si am crescut impreuna cu bunicii si verii mei primari Liviu si Mona. Pe langa noi au mai crescut si Gabriel si Florinel in casa lui Tilica, Laurentiu, Paulica si Voichita in casa lui Costia Geamanu, Doru si Adi in casa finului Luca.

Am plecat inpreuna cu Gabriel (specialist in implant dentar) si Doctorul Lazarescu (taicasu) cu Loganul MCV. Drumul pana la intrarea in spre sat este impecabil si se poate parcurge in 5 ore lejer. Obisnuiti de mici cu greul am decis sa luam Dacia in detrimentul Seat-ului. Acolo la intrare insa surpriza, drumul de urcare in sat din pamant era nivelat cu lama, nu mai era nici urma de sleaurile de odata care ne-au facut sa ne pierdem ore in sir cu urcarea!

Prin sat liniste si pace, am parcurs imediat distanta pana la casa unde sta Buji (tata lui Florinel), in care urma sa inoptam si noi.

Scopul principal al vizitei a fost ca Gabriel sa ia miere pentru familie si odata cu aceasta sa mai vizitam locurile frumoase ale Cremenei cum ar fi Padurea Ciurila, Fantana Vintiloaia, Dosul Dealului, Fantana din Cremenea de Sus, Biserica.
Dupa ce am incheiat operatiunea Mierea (luata de la finul Cioana) am pornit la drum.

Am testat intai Fantana din Vale si apoi am urcat imediat Fantana din Deal si am testat apa si acolo, urmand imediat popasul de la Cimitir:


Eu nu am mai fost la Cremenea de cand a murit Bunicu' Fane (2005).
Am urcat apoi sa vedem starea proprietatii principale: Padurea Ciurila :


 Cum era si normal de aici de la padure am mers catre Fantana Vintiloaia (tin minte, cand eram copil distantele mi se pareau mult mai mari. De data aceasta am parcurs destul de rapid obiectivele) :




 De aici am urcat si am parcurs toata culmea padurii pana in Cremenea de Sus . Am coborat tocmai la fantana de acolo ( care are apa cea mai buna).



Daca tot eram acolo, am trecut si pe la casa unde s-a nascut Bunica Rontica, casa de la deal cum i se spune in familie. Din pacate acolo nu mai este nimic. Totul este in paragina, iar, casa nu mai era deloc. "Bunarul" (putul) la care ne jucam noi toata ziua spre spaima bunicilor, in timp ce practicau munci agricole este ei el parasit si plin de frunze :(.

 In ultima imagine este un "stiubei" , o fantana mica care deserveste trecatorii care vin de la gara din Igiroasa.

Am mers apoi spre casa pe drumul care vine de la gara. Datorita traficului redus de calatori, poteca nu se mai distingea si am cam ratat drumul. Am ajuns in "ogas" si de acolo, prin maracini am ajuns in drumul principal deasupra casei "Tanasescu".

In drum am trecut si pe la Marea Biserica din Cremenea care pe interior era ok, insa pe afara sufera de degradare ca tot satul. In scurt timp o sa vina un popa permanent (ce nu a avut satul de vre-o 30 de ani) si se spera ca o sa se poata ocupa mai bine de lacas.


 In rest mari activitati nu am facut. Am scuturat un nuc de pe drum, am mai pozat fantana de langa Zavestita (care a murit si ea anu acesta, la fel ca si Costica Geamanu) care nu a fost folosita niciodata, iar acuma este plina de apa si nimeni nu o foloseste, spunandu-se ca apa este proasta, dar nimeni nu a gustat-o !
Am vizitat pe finii Badescu, care au o gospodarie de laudat.
Pe strada , in perimetrul nostru nu mai sta decat Buji, Gogu cu Reli, din cand in cand Finu Luca, mai la deal Caterina si Betona si putin mai sus PNL-istu de la Daluta si Marcela cu Gelu.
Tot bine o duce si Marita lui Andrei :


Pozele  aici !

---

Cauta :